Infolinks In Text Ads

Ghid de evitare a infectării cu virusul A/H1N1 “virusul gripei porcine” PARTEA I

>> 9 nov. 2009

1. Pandemia gripală
Pandemia gripală este o epidemie de gripă cu răspândire geografică foarte largă, care poate surveni în momentul apariției unui nou virus, cu caracteristici deosebite, față de care imunitatea populației este slabă sau nulă.
Încadrarea situației actuale ca și pandemie gripală (nivel 6 de alertă OMS) nu spune însă nimic despre periculozitatea noului virus sau despre gravitatea bolii.
Virusul gripal A/H1N1 este un virus care se răspândește repede pentru că este foarte contagios și, fiind un virus nou, nu există imunitate pre-existentă, de unde riscul ridicat de a contracta boala. Din fericire însă, gripa A/H1N1 este în general o boală ușoară (din datele existente pana la momentul actual).
Scopul strategiei mondiale și naționale este frânarea răspândirii virusului precum și limitarea consecințelor sanitare asupra populației și asupra vieții sociale și economice.

2. Gripa A / H1N1
Boala afectează în special persoanele cu vârste cuprinse între 5 și 50 de ani.
Modalitățile de transmitere a virusului vor fi detaliate în următorul capitol, în corelație cu modalitățile de prevenție.
Manifestările clinice ale gripei A/H1N1 sunt în general aceleași cu cele ale gripei sezoniere, cu un tablou clinic care variază între simptome respiratorii ușoare și fără febră, până la pneumonii severe, chiar mortale. Riscul de deces este aproximativ același ca în cazul gripei sezoniere.

Evoluția tipică include simptome respiratorii și/sau generale, însoțite de febră peste 38°C. Apariția bruscă a unei febre ridicate se traduce prin frisoane. Uneori, însă, temperatura este doar puțin ridicată. Simptome respiratorii: tuse seacă, dureri în gât, simptome nazale (nasul înfundat sau care curge). Simptome generale: oboseală marcată, lipsa apetitului, dureri musculare și articulare. Pot însă apărea și simptome digestive: grețuri, vărsături sau diaree.

Contagiozitatea unui pacient începe cu o zi înainte ca primele simptome să se manifeste și durează ulterior până la 7 zile, în cazul adulților (copiii mai mult).
Resursa suplimentare

Boala se vindecă în câteva zile, chiar și fără tratamentul specific antiviral, doar cu tratament simptomatic sau chiar fără tratament.
Tratamentul antiviral are însă avantajul de a reduce durata și gravitatea bolii, precum și riscul de a dezvolta complicații.

3. Riscul infectios, modalitatile de transmitere si metodele individuale de protectie
Modalitățile de transmitere a virusului gripal
În general, transmiterea bolilor infecțioase pe cale aeriană se face prin două modalități, prin două tipuri de vectori care poartă agenții infecțioși:
- prin ”picături-nuclei”, care sunt mici picături de salivă sau secreții respiratorii (provenind din nas sau oro-faringe), care sunt proiectate în exterior de bolnav cu ocazia tusei, strănutului, strigatului, sau altor eforturi respiratorii; aceste picături nu sunt proiectate la o distanță mai mare de 1 metru de bolnav;
- prin aerosoli, care sunt minuscule particule lichide care rămân în suspensie în aerul încăperilor pentru o perioadă mai lungă;
Gripa se transmite în special prin picături-nuclei, ceea ce înseamnă că după plecarea bolnavului din încăpere, nu mai există risc de infecție pe cale aeriană, în schimb de exemplu tuberculoza se transmite prin ambele variante, deci aerul încăperilor în care a locuit un bolnav de tuberculoză poate rămâne contaminat. Doar în cazul unor manevre medicale speciale se considera ca sunt generati aerosoli (aspirarea secretiilor din tractul respirator, prelevare de probe biologice precum exsudate/aspirate din caile respiratori, bronhoscopia, intubarea, resuscitarea, autopsia).
Trebuie adăugat că picăturile-nuclei expulzate de bolnav se depun pe diversele suprafețe înconjurătoare: haine, obiecte personale, mobilier, acestea devenind la rândul lor surse de infecție. În acest caz, infectarea se produce prin atingerea lor cu mâna, care devine astfel un vector secundar, ulterior aceasta fiind dusă, la gură, la nas sau la ochi, sau poate contamina la rândul său alte suprafețe: clanțe, balustrade, etc.
În concluzie, cele două modalități principale de transmitere a gripei sunt calea aeriană (prin proiecția de picături-nuclei) sau calea indirectă manu-purtată (prin atingerea cu mâna a suprafețelor infectate).

4. Metode de protecție individuală și colectivă
Înțelegerea acestor modalități de transmitere a gripei enunțate mai sus este esențială pentru că din ele rezultă metodele de protecție individuală și colectivă, care contribuie la încetinirea / împiedicarea propagării gripei.

Astfel, primele metode țintesc oprirea diseminării virusului de către orice persoane care prezintă simptome respiratorii:
- purtarea de către orice persoană bolnavă sau simptomatică a unei măști anti-proiecție (de tip chirurgical), proiecția de particule-nuclei infectante (de exemplu particule de salivă) putând fi posibilă și în cazul vorbitului sau strigatului
- acoperirea gurii și nasului în cazul tusei și strănutului, de preferință cu un șervețel de hârtie de unică folosință, care (contaminat fiind) va fi aruncat imediat la coșul de gunoi (prevăzut cu capac), sau cel puțin acoperirea gurii/nasului cu mâneca hainei sau cu mâna; se vor spăla mâinile imediat după aceasta;
- ștergerea nasului și a gurii de asemenea cu un șervețel de hârtie de unică folosință, care va fi aruncat imediat la coșul de gunoi (cu capac), după care se vor spăla mâinile;
Tot pentru protecția față de modalitatea de transmitere pe cale aeriană se recomandă:
- purtarea de echipament individual de protecție (mască filtranta respiratorie tip FFP2 cf. UE sau tip N95 cf.SUA), în caz de circulație activă a virusului în comunitate, pentru personalul care lucrează în anumite domenii de activitate cu expunere la un risc important (precum personalul medico-sanitar și auxiliar în contact cu bolnavii), sau persoanele care lucrează în contact apropiat și prelungit cu publicul (casiere în supermarket, lucrători la ghișeu etc.);
- alternativ, acolo unde este tehnic posibil, și tot în scopul de a reduce riscul de contaminare directă (prin proiecția de mici picături) al angajaților care lucrează în contact apropiat și prelungit cu publicul (ex.: lucrători la ghișeu) și pentru a evita portul de mască (neplăcut pe termen lung, efect psihologic negativ), se poate realiza amenajarea locurilor de muncă prin instalarea sisteme cu rol de barieră între lucrători și public
Exemple:
- panouri de plexiglas sau sticlă, folii de plastic transparent etc.; acestea vor fi curățate zilnic cu un detergent;
- o bună aerisire periodică a încăperilor este recomandată; în caz de pandemie, sistemele de ventilație nu trebuie oprite;
Având în vedere transmiterea prin intermediul suprafețelor contaminate
- se vor spăla mâinile frecvent de-a lungul zilei de muncă, obligatoriu după anumite acțiuni (enumerate în subcapitolul următor)
- se va stabili un protocol de curățare / dezinfectare regulată, cel puțin zilnică a suprafețelor atinse în mod frecvent de un număr mare de oameni (clanțe, balustrade, tastaturi de bancomate, întrerupătoare)
În plus, se recomandă o serie întreagă de măsuri organizatorice de protecție colectivă, care vor fi detaliate în continuare.
Angajatorul trebuie să informeze și să formeze salariații cu privire la măsurile de igienă și securitate recomandate, precum și asupra procedurilor corecte de aplicare a acestora.

5. Igiena respiratorie și a mâinilor
Măsurile de igienă respiratorie și a mâinilor, în vederea evitării contaminării altor persoane

- acoperirea gurii cu ocazia tusei și acoperirea nasului și a gurii cu ocazia strănutului, de preferință cu un șervețel de hârtie de unică folosință
- ștergerea nasului și scuipatul numai într-un șervețel de hârtie de unică folosință
- spălarea regulată a mâinilor cu apă și săpun, în special după tuse, strănut și ștergerea nasului
- purtarea unei măști chirurgicale în caz de tuse sau strănut frecvent
Spălarea mâinilor trebuie realizată frecvent de-a lungul zilei (10-15 ori pe zi), după folosirea toaletei, după tuse sau strănut (și acoperirea gurii/nasului cu mâna), după ștergerea nasului, la sosirea la domiciliu, înainte de fiecare masă, în alte ocazii (ex. după folosirea de mijloace de transport în comun, etc.).

Spălarea mâinilor cu apă și săpun (de preferință lichid) este suficientă, sau cu soluții antiseptice hidro-alcoolice (disponibile în farmacii), cu meticulozitate, căci nu contactul cu săpunul este cel care îndepărtează virușii, ci întreg procesul de săpunire, frecare, clătire și uscare. Se vor spăla cu atenție palmele, spațiile dintre degete, exteriorul mâinilor, vârful degetelor și unghiilor. Durata minimă recomandată este de 20 de secunde.
Uscarea mâinilor se realizează cu un prosop personal sau cu șervețele de hârtie de unică folosință.
Procedura de spălare a mâinilor
- udarea mâinilor cu apă;
- săpunirea, de preferință cu săpun lichid;
- frecarea metodică a palmelor, a dosului mâinilor, între degete, degetele mari, vârfurile degetelor și unghiilor;
- clătirea mâinilor;
- uscarea, de preferință cu un ștergar de hârtie de unică folosință.
Acolo unde o sursă de apă nu este disponibilă, folosirea unei soluții hidro-alcoolice este la fel de eficace pentru dezinfecția mâinilor.
O spălare foarte frecventă a mâinilor cu apă și săpun (de peste 25 de ori /zi, întâlnită în special la personalul medico-sanitar) are însă alte inconveniente, prin îndepărtarea totală stratului lipidic protector al pielii, ceea ce favorizează uscarea pielii și apariția unei dermatite iritative sau alergice de contact; în acest caz se recomandă folosirea zilnică a unei creme hidratante și alternarea între dezinfecția cu soluția hidro-alcoolice și spălarea cu apă și săpun, într-un raport de 5:1.
Procedura de utilizare a soluției hidro-alcoolice implică aplicarea a suficient de multă soluție (aproximativ 3 ml) pentru ca mâinile să fie umede timp de 15 secunde (soluția se evaporă rapid), în acest timp frecând bine mâinile pe întreaga lor suprafață interioară și exterioară, precum și între degete și vârfurile acestora, până când mâinile rămân uscate. Nu este necesară clătirea mâinilor, decât după 5 aplicări.
Atenție: aceste soluții conținând aprox. 45% alcool sunt inflamabile. În consecință, ele trebuie stocate de manieră adecvată.


Echipamentul individual de protecție
Echipamentul individual de protecție a mâinilor: mănușile de protecție de tip menaj se vor utiliza în cazul activităților de curățare a suprafețelor și cu ocazia manipulării sacilor de gunoi
Echipamentul individual de protecție respiratorie - în funcție de riscul de expunere, se pot utiliza două tipuri de măști respiratorii:
- masca anti-proiecție cunoscută sub numele de ”mască chirurgicală”, care oprește eficient proiectarea de către purtător de picături-nuclei de salivă sau alte secreții din căile respiratorii, potențial infectante pentru ceilalți, protejând astfel în principal pe cei din jur; acest tip de mască are un rol limitat în a proteja purtătorul măștii față de contactul cu persoane contagioase, pentru că dimensiunea porilor este destul de mare, iar masca nu este etanșă, deci masca nu protejează purtătorul față aerosolii conținând virușii și aflați în suspensie în aer; masca chirurgicală este recomandată a fi folosită în spații deschise și în transportul în comun, precum și de către persoanele potențial contagioase pentru protecția celor din jur, având avantajul unui cost redus.
- masca de protecție respiratorie (tip FFP2 sau tip N95 - sunt echivalente) este o mască etanșă, prevăzută cu un filtru pentru aerosoli și pulberi, și care protejează purtătorul în caz de expunere la un risc important de infecție, și anume personalul medico-sanitar și salariații în contact apropiat și prelungit cu publicul (distanța sub 1-2 metri, densitate mare de persoane în apropiere, număr mare de persoane potențial infectate, încăperi sau spații de mici dimensiuni); această mască este prezintă însă dezavantajul că metoda de aplicare este mai complexă, este mai inconfortabilă la purtat - în special pe durate crescute de timp, și este mai scumpă.
Ambele tipuri de măști sunt destinate a fi folosite o singură dată: în cazul folosirii multiple, însăși suprafața lor poate reprezenta o sursă de infecție; în nici un caz nu pot fi folosite mai mult de o zi. Recomandarea este de a fi schimbate după 4 ore. Pentru a fi eficiente, ele trebuie plasate corect pe față, cu ajustarea baretei nazale. Portul de barbă, chiar scurtă, scade etanșeitatea și deci eficiența măștii.
Procedura de folosire a măștii chirurgicale (masca permite evitarea contaminării celorlalți)
- identificarea feței interioare și a celei exterioare a măștii
- deplierea măștii
- observarea baretei de metal care permite diferențierea între partea de sus și cea de jos a măștii
- aplicarea măștii pe față, trecând elasticul în spatele urechilor
- ajustarea măștii pe față, apăsând bareta metalică de o parte și alta a nasului pentru ca masca să fie cât mai etanșă
Procedura de folosire a măștii de protecție respiratorie de tip FFP2 (rezervată personalului medico-sanitar și a angajaților care lucrează în contact apropiat și prelungit cu publicul)
- se aplică masca pe față, astfel încât să acopere atât nasul cât și gura
- prinderea celor 2 elastice în spatele capului, deasupra și dedesubtul urechilor
- ajustarea măștii pe față, apăsând bareta metalică de o parte și alta a nasului pentru ca masca să fie cât mai etanșă
- testarea etanșeității măștii, obturând suprafața filtrantă cu ajutorul unei folii de plastic și a mâinilor (purtarea de barbă poate scădea etanșeitatea măștii).

6. Evaluarea riscurilor asociate pandemiei gripale pentru o intreprindere

6.1 Consecințele pandemiei gripale pentru întreprinderile publice sau private
În funcție de extinderea pandemiei, consecințele previzibile asupra activităților economice vor putea include următoarele :
1. diminuarea efectivelor prezente la locurile de muncă
2. indisponibilitatea simultană a mai multor conducători sau responsabili ai locurilor de muncă
3. dificultăți de aprovizionare și de furnizare de servicii din partea terților
4. afectarea calității serviciilor esențiale (energie, comunicații, transporturi, etc.)
5. perturbarea circuitelor financiare și reducerea disponibilităților financiare
6. anularea anumitor comenzi și imposibilitatea de a răspunde altora
7. măsuri de control și limitare a schimburilor și a transporturilor internaționale sau interne
8.reducerea consumului anumitor produse, cu excepția celor esențiale
9.întreruperea activităților neesențiale din anumite sectoare de activitate (turism, distracții, spectacole, manifestări culturale, festive sau sportive).

Centrul Medical Sanador – “Sănătatea ca stil de viaţă”



0 comentarii:

  © Blogger templates Shiny by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP